impudic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din
fr. impudique, lat. impudicus.impudic (Dicționar de neologisme, 1986)IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr.
impudique, lat.
impudicus].
impudic (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr.
impudique, lat.
impudicus)
impudic (Dicționaru limbii românești, 1939)*impudíc, -ă adj. (lat.
im-pudícus). Lipsit de castitate:
om impudic. Care izbește castitatea:
gesturĭ impudice. Adv. În mod impudic. – Fals
impúdic. Cp. cu
amic.impudic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impúdic adj. m.,
pl. impúdici; f. impúdică, pl. impúdice