impudoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din
fr. impudeur.impudoare (Dicționar de neologisme, 1986)IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. [Cf. fr.
impudeur].
impudoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPUDOÁRE s. f. lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. (< fr.
impudeur)
impudoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impudoáre s. f.,
g.-d. art. impudórii