impulsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional.
2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară.
3. Impuls (
3). [
Var.: (rar)
impulsiúne s. f.] – Din
fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.impulsie (Dicționar de neologisme, 1986)IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație.
2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen.
-iei, var.
impulsiune s.f. / cf. fr.
impulsion].
impulsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr.
impulsion, lat.
impulsio)
impulsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!impúlsie (-si-e) s. f.,
art. impúlsia (-si-a), g.-d. art. impúlsiei; pl. impúlsii, art. impúlsiile (-si-i-)