impudent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPUDÉNT, -Ă adj. de o insolență dusă până la cinism. (< fr. impudent, lat. impudens)
impudent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impudént, -ă adj. (lat. impudens, -éntis, d. pudére, a-țĭ fi rușine. V. pudoare). Nerușinat, insolent. Adv. Fără rușine, cu insolență.