imaș - explicat in DEX

imaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

imaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș.

imaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
imáș n., pl. urĭ și e (ung. nyomás, călcare, cîmp destinat pășuniĭ, nyom, urmă, călcătură. Cp. cu bătătură, toloacă și pistă). Est. Izlaz [!], păscătoare, loc de pășune lîngă sat. V. suhat.

imaș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
imáș, -uri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz. – Din magh. nyomás (DER, DEX).

imaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imáș s. n., pl. imáșuri

imaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imaș n. Mold. islaz: mână boii la izvoare și-i paște la imaș AL. [Ung. NYOMÁS, printr’o formă intermediara NIMAȘ (cf. un nimaș = un imaș)].

imaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. — Din magh. nyomás.