iluzoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din
fr. illusoire, lat. illusorius.iluzoriu (Dicționar de neologisme, 1986)ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron.
-riu. / cf. lat.
illusorius, fr.
illusoire, it.
ilusorio].
iluzoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr.
illusoire, lat.
illusorius)
iluzoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iluzóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și
f. iluzóriiiluzoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iluzoriu a.
1. ce tinde a înșela printr’o aparență falșă;
2. care nu se va realiza:
promisiune iluzorie.iluzoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. — Din
fr. illusoire, lat. illusorius.iluzoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*iluzóriŭ, -ie adj. (d.
iluziune; fr.
illusoire). Care tinde să înșele printr´o aparență falsă. Care nu se realizează:
promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.