iluzoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; iluzoriu. –
Iluzoriu +
suf. -ic.iluzoric (Dicționar de neologisme, 1986)ILUZÓRIC, -Ă adj. (
Rar) Iluzoriu. [Cf. germ.
illusorisch].
iluzoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILUZÓRIC, -Ă adj. iluzoriu. (< germ.
illusorisch)
iluzoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu —
Iluzoriu +
suf. -ic.