ilot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită.
2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din
fr. ilote.ilot (Dicționar de neologisme, 1986)ILÓT s.m. 1. (
Ant.) Sclav al statului spartan, împrumutat particularilor ca să le lucreze pământul. ♦ (
Fig.) Persoană exploatată.
2. (
Rar) Om degradat, decăzut. V.
paria. [< fr.
ilote, lat.
ilota, cf. gr.
heilos, heilotos].
ilot (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILÓT s. m. 1. (în Sparta antică) sclav obligat să plătească dijmă proprietarilor funciari și să servească în armată. 2. (fig.) persoană exploatată. (< fr.
ilote, lat.
ilota)
ilot (Dicționaru limbii românești, 1939)*ilót m. (vgr.
Eílos, Eílotos și
Eilótes, Eilótu, locuitor din orașu
῾Élos, Helos, în Laconia; lat.
Helótes și
Ilótae pl. Iloțiĭ aŭ fost redușĭ de Spartanĭ în cea maĭ neagră sclavie. Pe timpu războaĭelor contra Perșilor eĭ eraŭ vre-o 32,000). Sclav la vechiĭ Spartanĭ.
Fig. Paria, om ajuns în mare mizerie și respins de societate.
ilot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ilót s. m.,
pl. ilóțiilot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ilot m.
1. sclav, la vechii Spartani;
2. fig. om respins de toți, paria.
ilot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită.
2. (Rar) Om degradat, decăzut. — Din
fr. ilote.