ilotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILOTÍSM s. n. (
Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦
Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din
fr. ilotisme.ilotism (Dicționar de neologisme, 1986)ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (
Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr.
ilotisme].
ilotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILOTÍSM s. n. 1. condiție, stare a unui ilot. 2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță. (< fr.
ilotisme)
ilotism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ilotism n.
1. stare de ilot;
2. fig. stare de mare ticăloșie.
ilotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILOTÍSM s. n. (
Livr.; în Antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦
Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. — Din
fr. ilotisme.