ilogic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din
fr. illogique.ilogic (Dicționar de neologisme, 1986)ILÓGIC, -Ă adj. Lipsit de logică; nelogic. [Cf. fr.
illogique].
ilogic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILÓGIC, -Ă adj. lipsit de logică; absurd. (< fr.
illogique)
ilogic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ilógic, -ă adj. (
in-, ne, și
logic). Care nu e logic. Adv. În mod ilogic.
ilogic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ilógic adj. m.,
pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógiceilogic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ilogic a. contrar logicei.
ilogic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. — Din
fr. illogique.