iluminare - explicat in DEX

iluminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.

iluminare (Dicționar de neologisme, 1986)
ILUMINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. 2. (Fiz.) Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; luminaj. [< ilumina, după fr. illumination].

iluminare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina)

iluminare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ILUMINÁRE (‹ lumina) s. f. 1. (FIZ.) Mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafața unui corp. Se măsoară în lucși. I. necesară cititului este de 5-100 lucși, cea produsă de soare este de 100.000 lucși etc. ◊ I. energetică = mărime egală cu raportul dintre fluxul energetic incident pe element de suprafață și aria acestei suprafețe. Se măsoară în W/m². Sin.: iradiere. 2. (În mistica creștină) Unul dintre țelurile contemplației și treaptă a experienței mistice, mai ales pe drumul mântuirii.

iluminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri

iluminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. — V. ilumina.