ignamă - explicat in DEX

ignamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám, -i s. m.] – Din fr. igname.

ignamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IGNÁMĂ s. f. plantă exotică cu tuberculi comestibili bogați în amidon, de dimensiuni foarte mari. (< fr. igname)

ignamă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ignámă f., pl. e (fr. igname, d. sp. iñame, azĭ ñame, cuv. luat din limba Caraibilor. Decĭ rom. s´ar putea scrie maĭ corect iñamă, cu ñ pronunțat ca în coñac. Totușĭ Francejiĭ pronunță ig-name, ca în rom. jignit). O plantă tropicală agățătoare a căreĭ rădăcină, foarte voluminoasă, e alimentară.

ignamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme

ignamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gairdneri sau Discorea balatas). [Var.: ignám s. m.] — Din fr. igname.