ignamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili
(Cardum gardineri sau
Dioscorea batatas). [
Var.:
ignám, -i s. m.] – Din
fr. igname.ignamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)IGNÁMĂ s. f. plantă exotică cu tuberculi comestibili bogați în amidon, de dimensiuni foarte mari. (< fr.
igname)
ignamă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ignámă f., pl.
e (fr.
igname, d. sp.
iñame, azĭ
ñame, cuv. luat din limba Caraibilor. Decĭ rom. s´ar putea scrie maĭ corect
iñamă, cu
ñ pronunțat ca în
coñac. Totușĭ Francejiĭ pronunță
ig-name, ca în rom.
jignit). O plantă tropicală agățătoare a căreĭ rădăcină, foarte voluminoasă, e alimentară.
ignamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ignámă s. f.,
g.-d. art. ignámei; pl. ignámeignamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili
(Cardum gairdneri sau
Discorea balatas). [
Var.:
ignám s. m.] — Din
fr. igname.