igienist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IGIENÍST, -Ă, igieniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Medic) specialist în igienă (
1). [
Pr.:
-gi-e-. –
Var.:
higieníst, -ă adj.,
s. m. și
f.] – Din
fr. hygiéniste.igienist (Dicționar de neologisme, 1986)IGIENÍST, -Ă s.m. și f. Medic specialist în probleme de igienă. [Var.
higienist, -ă s.m.f. / cf. fr.
hygiéniste].
igienist (Marele dicționar de neologisme, 2000)IGIENÍST, -Ă s. m. f. medic specialist în igienă. (< fr.
hygiéniste)
igienist (Dicționaru limbii românești, 1939)*igieníst, -ă (d.
igienă). Persoană care se ocupă specialmente de igienă. – Și
hi-.igienist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)igieníst (-gi-e-) adj. m.,
s. m.,
pl. igieníști; adj. f.,
s. f. igienístă, pl. igienísteigienist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)igienist m. medic versat in ale igienei.
igienist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IGIENÍST, -Ă, igieniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Medic) specialist în igienă (
1). [
Pr.:
-gi-e-. —
Var.:
higieníst, -ă s. m. și
f.,
adj.] — Din
fr. hygiéniste.