iezuitism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦
Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [
Pr.:
-zu-i-] – Din
fr. jésuitisme.iezuitism (Dicționar de neologisme, 1986)IEZUITÍSM s.n. Concepția morală și politică a iezuiților. ♦ (
Fig.) Lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, fățărnicie. [< fr.
jésuitisme].
iezuitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IEZUITÍSM s. n. 1. concepția morală și politică a iezuiților. 2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie. (< fr.
jésuitisme)
iezuitism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IEZUITÍSM (‹
germ.,
fr.)
s. n. Concepție morală și politică a iezuiților, bazată pe sărăcie, castitate, ascultare totală, în special față de Papă. Adepții
i. au dus o intensă activitate de apostolat și prozelitism; de asemenea, au pus accent pe învățământ, întemeind colegii și universități. ♦
Fig. Lipsă de scrupule în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie, fățărnicie.
iezuitism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iezuitísm s. n.iezuitism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iezuitism n.
1. doctrina iezuiților;
2. fig. lipsă de sinceritate.
iezuitism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦
Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [
Pr.:
-zu-i] – Din
fr. jésuitisme.