idioplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s. f. Substanță celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. idioplasme.idioplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)IDIOPLÁSMĂ s.f. (
Biol.) Substanță celulară ipotetică, având un rol deosebit în procesele eredității. [Pron.
-di-o-. / < fr.
idioplasme].
idioplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr.
idioplasme)
idioplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)idioplásmă (-di-o-plas-) s. f.,
g.-d. art. idioplásmeiidioplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s. f. Substanță celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [
Pr.:
-di-o-] — Din
fr. idioplasme.