ițar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ițar, ițari, s.m. (reg.)
1. bățul, sulul de care se leagă ițele.
2. scripetele ițelor.
3. pânză groasă țesută în patru ițe.
4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari.
ițar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ițár (piesă la războiul de țesut)
s. n.,
pl. ițáre