huzdup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUZDÚP interj. (
Reg.) Cuvânt care imită căderea rapidă a unui corp greu. – Onomatopee.
huzdup (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)huzdúp interj. – Redă căderea unui corp. Creație expresivă,
cf. zdup. –
Der. huzdoapă, s. f. (gol, gaură).
huzdup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huzdúp (
reg.)
interj.