husărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUSĂRÍME s. f. (
Înv.) Mulțime de husari. –
Husar +
suf. -ime.husărime (Dicționaru limbii românești, 1939)husăríme f. (d.
husar). Totalitatea husarilor, mulțĭ husarĭ.
husărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)husăríme (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. husărímiihusărime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)husărime f. ceata husarilor:
năpădește ’n husărime și ’ncepe a tăia NEGR.