huruitura - explicat in DEX

huruitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.

Alte cuvinte din DEX

HURUITOR HURUIT HURUIALA « »HUSA HUSAR HUSARESC

Dictionar Englez Roman | Dictionar Roman Englez | Dictionar Francez Roman | Dictionar Roman Francez | Dictionar German Roman | Dictionar Roman German
Dictionar Italian Roman Dictionar Roman Italian | Dictionar Spaniol Roman | Dictionar Roman Spaniol | Dictionar Olandez Roman | Dictionar Roman Olandez
Dictionar Rus Roman | Dictionar Roman Rus | Dictionar Turc Roman | Dictionar Roman Turc