huruitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HURUITÓR, -OÁRE,huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
huruitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) huruitór(-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre