husăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (
Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. –
Husar +
suf. -esc.husăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)husărésc, -eáscă adj. (d.
husar). De husarĭ:
haĭne husăreștĭ.husăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)husărésc (
înv.)
adj. m.,
f. husăreáscă; pl. m. și
f. husăréștihusăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)husăresc a. de husar:
o ceată întreagă cu haina husărească AL.