husăș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚSĂȘ, husăși, s. m. (
Reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [
Var.: (
reg.)
húsoș s. m.] – Din
magh. huszas.husăș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)husắș (húsăși), s. m. – Monedă divizionară ce valora 20
creițari în
Trans. –
Var. husoș. Mag. huszas (Cihac, II, 507), de la
hus „douăzeci”,
cf. husar.husăș (Dicționaru limbii românești, 1939)húsăș m. (ung.
huszas, d.
húsz, doŭă-zecĭ; rut.
husoš, husăș).
Vechĭ. Sfanț unguresc. – În Trans.
husoș.husăș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húsăș (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. húsășihusăș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)husăș m. Mold. sfanț:
cere câte trei husăș pe lună CR. [Ung. HUSZAS (din HUSZ, douăzeci)].