hoĭnar - explicat in DEX

hoinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.

hoĭnar (Dicționaru limbii românești, 1939)
hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.

hoinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hoinár adj. m., s. m., pl. hoinári; adj. f., s. f. hoináră, pl. hoináre

hoinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hoinar m. vagabond.