hlujan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HLUJÁN, hlujeni, s. m. (
Reg.) Tulpină a unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). –
Hluj (
reg. „tulpină”,
et. nec.) +
suf. -an.hlujan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hluján (
reg.)
s. m.,
pl. hlujéni