hortensie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORTÉNSIE, hortensii, s. f. Plantă ornamentală cu flori mari, fără miros, de culoare roz, violetă sau albă
(Hydrangea opuloides). – Din
fr. hortensia.hortensie (Dicționar de neologisme, 1986)HORTÉNSIE s.f. Plantă ornamentală cu flori mari, de diferite culori și fără miros. [< fr.
hortensia].
hortensie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORTÉNSIE s. f. arbust cultivat ca plantă ornamentală cu flori mari, albe, roșii sau bleu, fără miros, din familia saxifragacee. (< fr.
hortensia)
hortensie (Dicționaru limbii românești, 1939)*horténsie, V.
ortensie.hortensie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horténsie (-si-e) s. f.,
art. horténsia (-si-a), g.-d. art. horténsiei; pl. horténsii, art. horténsiile (-si-i-)hortensie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hortensie f. arbust originar din Japonia, cultivat pentru florile sale trandafirii.