hortativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORTATÍV, -Ă, hortativi, -e, adj. (
Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din
lat. hortativus.hortativ (Dicționar de neologisme, 1986)HORTATÍV, -Ă adj. (
Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat.
hortativus].
hortativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORTATÍV, -Ă adj. (despre forme verbale, propoziții) care exprimă un îndemn. (< lat.
hortativus)
hortativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hortatív adj. m.,
pl. hortatívi; f. hortatívă, pl. hortatíve