horticol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORTÍCOL, -Ă, horticoli, -e, adj. Care aparține horticulturii, privitor la horticultură. – Din
fr. horticole.horticol (Dicționar de neologisme, 1986)HORTÍCOL, -Ă adj. Referitor la horticultură, de horticultură. [< fr.
horticole, cf. lat.
hortus – grădină,
colere – a cultiva].
horticol (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORTÍCOL, -Ă adj. referitor la horticultură. (< fr.
horticole)
horticol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hortícol adj. m.,
pl. hortícoli; f. hortícolă, pl. hortícolehorticol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)horticol a. ce ține de grădinărle.