horst (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORST, horsturi, s. n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine. – Din
germ. Horst.horst (Dicționar de neologisme, 1986)HORST s.n. Regiune a scoarței terestre mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. [Pl.
-turi. / < germ.
Horst, cf. gr.
horst].
horst (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORST s. n. regiune mai înaltă a scoarței terestre, mărginită de falii, rămasă ridicată după scufundarea regiunilor vecine. (< germ.
Horst)
horst (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HORST (‹
germ. {i})
s. n. Compartiment ridicat al scoarței terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimentele mai coborâte din jur. Poate apărea la suprafață (
ex. M-ții Măcinului) sau nu (
ex. zona șisturilor verzi din Dobrogea centrală, delimitată de faliile Peceneaga-Camena la N și Capidava-Canara la S).
horst (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horst s. n.,
pl. hórsturi