honuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HONUÍT s. n. Acțiunea de
a honui și rezultatul ei; honuire. –
V. honui.honuit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HONUÍT (‹
honui)
s. n. Acțiunea de a honui. ◊
Mașină de honuit = mașină-unealtă cu scula constituită dintr-un corp de 3-12 bare abrazive care execută o mișcare de rotație concomitent cu o mișcare rectilinie alternativă; este folosită pentru executarea operației de honuire.
honuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)honuít s. n.