hopa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÓPA interj. V. hop (
I).
hopa (Dicționaru limbii românești, 1939)hópa și
hópaĭ interj. maĭ amplă de cît [!]
hop și care arată sărirea, rîdicarea [!], suirea:
Hopa! M´am sculat! În unire cu
țupa și
țupaĭ arată sărirea saŭ dansarea continuă:
hopaĭ, țupaĭ, ursule! (zic și Turciĭ
hoppala!). V.
opa.hopa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hópa v. hop1hopa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hopa ! int. hop:
a zis hopa și a sărit groapa PANN.