honuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de
a honui și rezultatul ei; honuit. –
V. honui.honuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)honuíre s. f.,
g.-d. art. honuírii; pl. honuíri