honui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HONUÍ, honuiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊
Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. –
Hon +
suf. -ui.honui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)honuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. honuiésc, imperf. 3
sg. honuiá; conj. prez. 3
să honuiáscă