hohotire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HOHOTÍRE,hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohotit. – V. hohoti.
hohotire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hohotíre s. f., g.-d. art. hohotírii; pl. hohotíri