hohotitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOHOTITÓR, -OÁRE, hohotitori, -oare, adj. (Despre râs sau despre plâns) Cu hohote. –
Hohoti +
suf. -tor.hohotitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hohotitór adj. m.,
pl. hohotitóri; f. sg. și
pl. hohotitoáre