hohot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊
Expr. A plânge (sau
a râde)
cu hohot (sau
în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦
Fig. Zgomot puternic (cu ecou). –
Cf. rus. hohot.hohot (Dicționaru limbii românești, 1939)hóhot n., pl.
e (rudă cu rus.
hóhot, pol.
chychot, chechot, ung.
hahota, turc.
kahkaha, lat.
cachinnus. V.
hihot, harhat). Mare exploziune de rîs orĭ de plîns:
a rîde, a plînge cu hohot (saŭ
hohote),
a exploda în hohote de rîs, de plîns.hohot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hóhot s. n.,
pl. hóhotehohot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hohot n. râs sau plâns sgomotos. [Slav. HOHOTŬ].