hirotonisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV.
Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot;
p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [
Var.:
hirotonosí vb. IV.] – Din
sl. herotonisati.hirotonisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hirotonisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hirotonisésc, imperf. 3
sg. hirotoniseá; conj. prez. 3
să hirotoniseáscăhirotonisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hirotonisì v.
1. a da hirotonia;
2. (ironic) a consacra:
te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].