hirotonisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de
a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. –
V. hirotonisi.hirotonisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*hirotonisíre s. f.,
art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri