hirotoni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV.
Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot;
p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din
hirotonie (derivat regresiv).
hirotoni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hirotoní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hirotonésc, imperf. 3
sg. hirotoneá; conj. prez. 3
să hirotoneáscă