hirotonire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de
a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. –
V. hirotoni.hirotonire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hirotoníre s. f.,
g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri