hidropizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROPIZÍE s. f. Boală cauzată de
acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [
Var.:
idropizíe s. f.] – Din
fr. hydropisie, lat. hydropisis.hidropizie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROPIZÍE s.f. Acumulare de lichid seros într-o cavitate a corpului. [Var.
idropizie s.f. / < fr.
hydropisie, cf. gr.
hydropis].
hidropizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROPIZÍE s. f. acumulare de lichid în țesuturile și cavitățile seroase ale organismului. (< fr.
hydropisie)
hidropizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hidropizíe (hi-dro-) s. f.,
art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíilehidropizie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidropizie f.
Med. grămădire de apă într’o parte a corpului, mai ales în abdomen.