hidroplanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. –
Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.hidroplanare (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROPLANÁRE s.f. Deplasare a unui hidroavion pe apă; hidroplanaj. [<
hidroplana].
hidroplanare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f.,
g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri