hidropic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din
fr. hydropique.hidropic (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRÓPIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hidropizie. [Var.
idropic, -ă adj. / cf. fr.
hydropique, gr.
hydropikos].
hidropic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRÓPIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidropizie. (< fr.
hydropique)
hidropic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrópic (hi-dro-) adj. m.,
s. m.,
pl. hidrópici; adj. f.,
s. f. hidrópică, pl. hidrópice