hering (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÉRING, heringi, s. m. Pește marin asemănător cu scrumbia, lung de circa 20 cm, cu spinarea verde-albăstrie și cu laturile argintii
(Clupea harengus). – Din
germ. Hering.hering (Dicționar de neologisme, 1986)HÉRING s.m. Pește marin asemănător cu scrumbia, care călătorește în grupuri mari. [< germ.
Hering].
hering (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÉRING s. m. pește marin migrator, asemănător cu scrumbia, foarte prolific. (< germ.
Hering)
hering (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)héring (héringi), s. m. – Pește marin asemănător cu scrumbia.
Germ. Häring (DAR).
hering (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HÉRING (‹
germ.)
s. m. Pește teleostean marin (
Clupea harengus), de
c. 20 cm lungime, albastru-argintiu, cu corpul turtit, având o musculatură bine dezvoltată și oase subțiri. Trăiește în bancuri în
Oc. Atlantic și în mările Nordului și Baltică; se pescuiește în cantități foarte mari.
hering (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)héring s. m.,
pl. héringi