hermafrodit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERMAFRODÍT, -Ă, hermafrodiți, -te, adj. (Despre plante și animale) Care are organe de reproducere atât masculine, cât și feminine pe același individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedând caractere specifice ambelor sexe; fătălău. – Din
fr. hermaphrodite.hermafrodit (Dicționar de neologisme, 1986)HERMAFRODÍT, -Ă adj. (Om, animal, plantă) care are caracterele ambelor sexe; bisexuat. [Cf. fr.
hermaphrodite, lat.
hermaphroditus, gr.
hermaphroditos <
Hermes – zeul comerțului, și
Afrodita – zeița iubirii la greci].
hermafrodit (Marele dicționar de neologisme, 2000)HERMAFRODÍT, -Ă I.
adj., s. m. f. (om, animal, plantă) care posedă organele reproducătoare ale ambelor sexe; androgin, bisexuat. II. s. m. 1. (mit.) ființă căreia i se atribuie o natură dublă, masculină și feminină. 2. (arte) statuie prezentând însușiri masculine și feminine. (< fr.
hermaphrodite)
hermafrodit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HERMAFRODIT (în mitologia greacă), fiul lui Hermes și al Afroditei, de o frumusețe rară. Îndrăgostindu-se de el, nimfa Salmacis a implorat zeii să le unească trupurile pentru totdeauna. Dorința fiindu-i îndeplinită, a rezultat o ființă fabuloasă, având ambele sexe. Reprezentat ca făcând parte din cortegiul lui Dionysos.
hermafrodit (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Hermafrodit =
Hermaphroditus.hermafrodit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hermafrodít (her-ma-fro-/herm-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. hermafrodíți; adj. f.,
s. f. hermafrodítă, pl. hermafrodíte