herghelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERGHELÍE, herghelii, s. f. 1. Crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducție și din exemplare de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie. ♦ (
Fam.) Termen de ocară pentru o femeie prea vorbăreață.
2. Grup mare de cai de o anumită categorie. – Din
tc. hergele.herghelie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)herghelíe (herghelíi), s. f. –
1. Crescătorie de cai. –
2. Grup mare de cai. –
Mr. irghelie, megl. arghel’e. Tc. hergele (Roesler 606; Șeineanu, II, 215; Lokotsch 826; Ronzevalle 85),
cf. ngr. χεργελές „cal neîmblăzit”,
alb. ergelje (Meyer 97),
bg. ergele. –
Der. herghelegiu, s. m. (paznic de herghelie).
herghelie (Dicționaru limbii românești, 1939)herghelíe f. (turc.
hargelé, hergele, d. pers.
har-gele, turmă de măgarĭ). Turmă de caĭ. Crescătorie de caĭ (V.
stavă). – Și
er- (Olt.).
herghelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)herghelíe s. f.,
art. herghelía, g.-d. art. herghelíei; pl. herghelíi, art. herghelíileherghelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)herghelie f.
1. turmă de cai:
herghelie de o iapă ciufă și braniște numai de o tufă nu se face niciodată PANN;
2. locul unde se ocupă cu prăsila și creșterea cailor:
herghelia dela Cislău. [Turc. HERGHELÊ, lit. turmă de măgari].