hegemon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEGEMÓN, hegemoni, s. m.,
adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [
Var.:
heghemón s. m.,
adj.] – Din
lat. hegemon.hegemon (Dicționar de neologisme, 1986)HEGEMÓN s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.
heghemon s.m. / < fr.
hégémone, cf. lat. , gr.
hegemon].
hegemon (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEGEMÓN s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr.
hegemon)
hegemon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hegemón adj. m.,
s. m.,
pl. hegemóni; adj. f. hegemónă, pl. hegemóne