hegelianism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. hégélianisme.hegelianism (Dicționar de neologisme, 1986)HEGELIANÍSM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit căruia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului și care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne. [Pron.
-ghe-li-a-. / cf. fr.
hégélianisme <
Hegel – filozof german].
hegelianism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr.
hégélianisme)
hegelianism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hegelianísm [
ge pron. ghe]
(-li-a-) s. n.