hegemonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [
Var.:
heghemonísm s. n.] –
Hegemon +
suf. -ism.hegemonism (Dicționar de neologisme, 1986)HEGEMONÍSM s.n. Tendință de hegemonie, de supremație a unui stat sau popor în materie politică asupra celorlalte state sau popoare. [Et. incertă].
hegemonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism)