hegelian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEGELIÁN, -Ă, hegelieni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la filozofia lui Hegel.
2. S. m. și
f. Adept al filozofiei lui Hegel. [
Pr.:
-li-an] – Din
fr. hégélien.hegelian (Dicționar de neologisme, 1986)HEGELIÁN, -Ă adj. Referitor la filozofia lui Hegel. //
s.m. și f. Adept al filozofiei lui Hegel. [Pron.
-ghe-li-an. / cf. fr.
hégélien].
hegelian (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEGELIÁN, -Ă GHE-/ adj., s. m. f. (adept) al hegelia-nismului. (< fr.
hégélien)
hegelian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEGELIÁN, -Ă (‹
fr.)
adj.,
s. m. Care se referă la filozofia lui Hegel. ♦ (Substantivat) Adept al filozofiei lui Hegel. ◊
Hegelienii de dreapta (sau
bătrânii hegelieni) = adepții conservatori (ortodocși) ai lui Hegel (A.E. Bierdermann, K. Fischer, G.F. Göschel, G.A. Gabler, C.H. Weisse ș.a.).
Hegelienii de stânga (sau
tinerii hegelieni) = discipolii liberali, materialiști ai lui Hegel, cu tendințe ateiste (D.H. Strauss, frații Edgar și Bruno Bauer,
M. Stirner,
L. Feuerbach, A. Ruge, K. Marx,
Fr. Engels ș.a.). Neohegelienii păstrează din filozofia lui Hegel idealismul și concepția sa despre stat (B. Croce,
G. Gentile, J.H. Stirling).
V. și
neohegelianism.hegelian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hegelián [
ge pron. ghe]
(-li-an) adj. m.,
s. m.,
pl. hegeliéni (-li-eni); adj. f.,
s. f. hegeliánă, pl. hegeliéne